autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog
CE ESTE FAUNA?
Prin definiție, fauna reprezintă totalitatea animalelor dintr-o regiune geografică sau dintr-o anumită perioadă de timp. Vorbim des despre fauna unui oraș, a unui județ, a unei țări sau a unui continent.
Termenul de “faună” a fost folosit pentru prima dată de naturalistul Karl Linne, ca un termen opus “florei” (totalitatea plantelor dintr-o regiune). Cuvântul a fost publicat pentru prima dată în anul 1745, în cartea “Sweden Fauna Suecica” sau “Fauna sălbatică a Suediei”.
Urmându-i exemplul, și alți naturaliști au început să folosească termenii de floră și faună pentru a clasifica diferitele organisme vii într-o ierarhie taxonomică. Flora includea regnul Plantae, în timp ce fauna includea regnul Animalia.
Definiția acestui termen s-a extins și s-a schimbat de-a lungul anilor. Fauna, așa cum este folosită în prezent, descrie de obicei toate organismele din domeniile Archaea, Bacteria și regnul Animalia.
Originea cuvântului FAUNĂ este oarecum învăluită în mister. Se pare că Linne a împrumutat termenul din mitologia greacă și romană. In mitologia romană, Fauna este zeița fertilității și a pământului, Faunus zeul protector al câmpiilor, pădurilor și turmelor iar faunii, cunoscute spirite ale pădurii. In mitologia greacă, Pan, odrasla cu picioare de capră a unui zeu și a unei nimfe, este zeul sălbăticiei și protectorul păstorilor, pășunilor și pădurilor virgine.
DE CE ESTE IMPORTANTĂ FAUNA?
Impreună cu flora, fauna face posibilă viața pe pământ și menține echilibrul ecologic al planetei. Plantele produc oxigenul de care au nevoie animalele, iar animalele produc dioxidul de carbon de care plantele au nevoie pentru realizarea fotosintezei. Este un fel de relație cu beneficii în ambele sensuri, ce permite existența vieții pe pământ.
Cu toții suntem conectați într-un lanț trofic în care fauna joacă un rol important. Animalele consumă plante și alte animale, mentinând echilibrul populațiilor. De asemenea, animalele ajută plantele să se reproducă, realizând procesul de polenizare fără de care semințele nu s-ar produce, precum și cel de dispersie al semințelor. Protejarea și conservarea faunei sunt activități vitale pentru supraviețuirea generațiilor viitoare.
DIVERSITATEA FAUNEI
Fauna constă într-o mare varietate de animale, de la cele mai mari și mai cunoscute până la cele mai mici, care adesea trăiesc în apă sau în sol și care sunt puțin cunoscute. Când vorbim despre faună vorbim despre mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești dar și despre insecte și alte nevertebrate.
Atunci cand ne referim strict la un anumit grup de animale, putem folosi termeni ca: avifauna (totalitatea păsărilor), ihtiofaună (totalitatea speciilor de peşti care se găsesc în apele de pe un anumit teritoriu sau de pe întreg globul pământesc), microfauna (totalitatea microorganismelor din regnul animal).
DIVERSITATEA FAUNEI DIN ROMÂNIA
În prezent, în România trăiesc 732 specii de vertebrate și câteva mii de specii de nevertebrate dintre care un număr mare sunt amenințate cu dispariția.
VERTEBRATE
1. CICLOSTOMI (chișcari) - doar 4 specii în țara noastră
2. PEȘTI
Cartilaginoși (rechini, câini de mare, vulpi de mare, pisici de mare)- 4 specii
Osoși - 184 specii și subspecii dintre care sturioni (morun, cegă, nisetru), păstrăvi, știuci, somn dar și căluți de mare, ace de mare.
Râurile, lacurile și iazurile din România sunt habitate pentru numeroase specii de pești de apă dulce: păstrăv, știucă, biban, somn, crap.
Peștii de apă sărată trăiesc în apele teritoriale ale României din Marea Neagră. Se cunosc aproximativ 150 de specii dintre care cele mai cunoscute sunt: guvizi, sardele, doradă, calcan.
3. AMFIBIENI - 20 de specii: diverse specii de broaște - buhai de baltă, broaște de pământ, broaște râioase, salamandre
4. REPTILE - 31 de specii: țestoase, șopârle, șerpi
Dintre șerpi doar speciile de vipere sunt veninoase. În România trăiesc 3 specii de vipere fiecare cu 2 sau 3 subspecii: vipera cu corn, vipera cu corn dobrogeană, vipera bosniacă, vipera de stepă, vipera de fâneață.
5. PĂSĂRI - 382 de specii: cufundari, corcodei, pelicani, cormorani, berze și stârci, lebede, gâște, rațe, răpitoare de zi (vulturi, acvile, șorecari, ulii, șoimi),răpitoare de noapte (bufnițe, huhurezi, ciufi), fazani, cocori, sitari, fluierari, pescăruși, porumbei și turturele, ciocănitori, ciocârlii, pițigoi și sticleți
6. MAMIFERE - 110 specii dintre care mamifere insectivore (arici, chițcani,cârtițe), lilieci, iepuri, rozătoare (veverițe, castori, șoareci, șobolani, nutrii), delfini, carnivore (pisici, nevăstuici, urși, lupi, vulpi), rumegătoare (cerbi, căprioare, capre negre, mufloni, zimbri)
NEVERTEBRATE
1. ANNELIDA - lipitori
2. MOLUȘTE - sunt cunoscute pentru că au corpurile moi, uneori acoperite de cochilii, care le protejează. Trăiesc în ape dulci, apă sărată și pe uscat. 8 specii sunt de interes comunitar, fiind protejate. Acestea includ șapte gasteropode, dintre care două acvatice și cinci terestre, precum și o specie aparținând clasei Bivalvia. Helix pomatia este cea mai apreciată specie exploatată în scop gastronomic, iar ca urmare a supraexploatării, a distrugerii habitatelor și a utilizării pesticidelor în majoritatea țărilor vest-europene, specia este în declin drastic și este interzisă colectarea ei în scop comercial.
Bivalve- scoicile.
Gastropode - animalele de tipul melcului.
Cefalopode - sepia, caracatița, calamarul.
3. CRUSTACEE
Racii sunt cele mai mari nevertebrate din fauna ţării noastre. Fiind omnivori, consumă mai cu seamă resturi sau animale bolnave, participând astfel eficient la menţinerea curată şi sănătoasă a habitatului
4. ARTROPODE - nevertebrate ce prezintă la exterior un schelet tare numit exoschelet și picioare articulate care se pot adapta la orice condiții de mediu. Sunt cele mai numeroase nevertebrate.
5. INSECTE
5.1. ODONATELE (libelulele) sunt insecte prădătoare care au o dezvoltare cu metamorfoză incompletă având doar trei stadii: ou, larvă/nimfă și imago (adult). Multe dintre speciile de libelule sunt foarte sensibile la condițiile de mediu, fiind folosite ca bioindicatori, mai ales în regiunile temperate. De asemenea, multe dintre specii sunt rare și periclitate din cauza deteriorării și pierderii habitatelor lor naturale. Dintre acestea, în România sunt prezente: Coenagrion mercuriale (prezența acestei specii este totuși puțin probabilă), Coenagrion ornatum, Cordulegaster heros, Leucorrhinia pectoralis, Ophiogomphus cecilia.
5.2. ORTOPTERELE cuprind cosașii, greierii și lăcustele. Cosaşii și greierii au antene lungi, cu peste 30 de articule (adesea mai lungi decât corpul), aparat stridulator situat pe aripi producând sunete prin frecarea nervurilor aripilor. Lăcustele, au antenele mai scurte decât corpul (sub 30 de articule) și scot sunete prin frecarea femurelor posterioare de nervurile aripilor. Ortopterele reprezintă o legătură-cheie în lanţul trofic: sunt consumatori fitofagi primari, secundari şi terţiari în ecosisteme de pajişte şi în același timp, pradă preferată a multor grupe de animale.
5.3. COLEOPTERELE alcătuiesc cel mai mare ordin de insecte, cu aproximativ 370 000 de specii cunoscute în întreaga lume (McGavin, 2001). Sunt ușor de recunoscut datorită aripilor anterioare puternic chitinizate (elitre) care acoperă în întregime abdomenul, existând însă și excepţii. Aripile posterioare, care pot fi foarte reduse, sunt membranoase, ținute împăturite sub elitre și folosite la zbor. Cărăbușul, rădașca, buburuza, sunt coleoptere.
5.4. LEPIDOPTERE (fluturi), sunt nevertebrate extrem de importante în menținerea sănătății planetei noastre. Lanțul trofic este un sistem împletit de surse alimentare, cum ar fi vegetația, ierbivore, omnivore și microorganisme și are ca rezultat transferul necesar de nutrienți în ecosistem. Totul trebuie să mănânce, iar pentru multe creaturi care se hrănesc cu insecte, fluturii reprezintă o sursă de hrană. Fluturii, în toate etapele ciclului lor de viață, oferă hrană altor animale din ecosistem, inclusiv păsări, lilieci, șoareci, scorpioni, diverse reptile și amfibieni, dar și pentru alte insecte, cum ar fi furnicile. Păsările sunt pasionate de omizile fluturi, deoarece se mișcă încet și sunt ușor de prins.
Sunt cunoscute circa 180.000 de specii, ceea ce reprezintă 10% din totalul speciilor de organisme vii descrise până în prezent. Marea majoritate a speciilor sunt nocturne sau crepusculare, mai puţin de 9% dintre speciile cunoscute în prezent fiind active ziua. Dintre fluturii din România, 28 de specii sunt de interes comunitar.
PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA FAUNEI
Cauzele principale ce afectează fauna României sunt: conversia habitatelor naturale, exploatarea speciilor (pescuit abuziv, vânătoare), schimbările climatice, poluarea, speciile invazive. Conversia habitatelor naturale se realizează prin defrişări, asanarea zonelor umede, extinderea suprafeţelor agricole, expansiunea urbană, împădurirea pajiştilor, desţelenirea păşunilor. O amenințare importantă este construcţia parcurilor eoliene, care pot afecta populaţiile de specii migratoare (păsări şi lilieci) în cazul amplasării necorespunzătoare a acestora, în condiţiile lipsei unor hărţi detaliate a coridoarelor de migraţie a speciilor şi a arealelor cu potenţial eolian.
La baza stabilirii statutului de protecție a speciilor de animale din România stau o serie de directive și convenții internaționale printre care putem enumera: Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice și anexele acesteia, Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn), Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariţie (CITES).
Cel mai important document este Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN. Conform IUCN Red List (The International Union for Conservation of Nature’s Red List of Threatened Species), mai mult de 42 000 de specii de plante și animale sunt amenințate cu dispariția. Dintre animale, 41% sunt amfibieni, 27% mamifere, 28% crustacee, 21% reptile și 13% păsări.
Fauna României cuprinde 62 de specii amenințate: 15 de mamifere, 13 de păsări, două de reptile, 10 de pești și 22 de nevertebrate.
