autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog
Când ne gândim la biodiversitate, ne gândim mai degrabă la animale și nu la un tablou complet în care apar și plantele din jurul acestor animale și fără de care ele nu pot supraviețui.
Plantele știu să producă zaharuri doar din lumina soarelui, dioxid de carbon și apă. Această capacitate de a-și sintetiza direct propria hrană, a permis plantelor să colonizeze, să se adapteze și să se diversifice cu succes în aproape fiecare nișă de pe planetă. Aceste abilități fac din plante producătorii primari de biomasă, oferind animalelor și oamenilor hrană, furaje, hârtie, medicamente, substanțe chimice, energie, dar și peisaje plăcute.
Din semințele ajunse în sol apar plante pe care se bazează existența noastră pe această planetă.
Toate aceste plante formează fitodiversitatea planetei.
Conform unui raport al Grădinii Botanice Regale, Kew, din Regatul Unit, în prezent există aproximativ 391.000 de specii de plante vasculare cunoscute de știință, dintre care aproximativ 369.000 de specii (94 %) sunt plante cu flori.
Diversitatea acestor plante este incredibilă și este dată de multiplele adaptări pe care plantele le dezvoltă la condițiile de mediu. Astfel, ele reușesc să trăiască în aproape orice habitat de pe planetă: în apă dulce sau sărată, zone cu temperaturi foarte scăzute dar și în deșerturile fierbinți, complet sub pământ sau agățate în aer pe trunchiul și ramurile arborilor.
Probabil că multe plante sunt încă nedescoperite. Aproximativ 2.000 de noi specii de plante sunt descoperite sau descrise în fiecare an.
Pe de altă parte, pe baza celei mai bune estimări disponibile, oamenii de știință spun că 21% din toate speciile de plante - sau una din fiecare cinci specii de plante - este probabil amenințată cu dispariția.
Știați că…
- Oamenii clasifică plantele în funcție de anumite trăsături. Unele dintre cele mai importante diferențe pe baza cărora se fac clasificări ale plantelor sunt prezența semințelor sau a țesutului vascular (conducător).
- Cele mai vechi fosile de plante datează de acum 450 de milioane de ani. Primele plante adevărate au crescut probabil pe marginea lacurilor și a pâraielor. Aveau o structură destul de simplă, asemănătoare cu cea a mușchilor, menținându-se jos la sol pentru a reține umiditatea. De-a lungul timpului, descendenții acestor plante au putut trăi în zone și mai uscate
- Provocarea de a trăi pe terenuri mai uscate a acționat ca o presiune selectivă pentru viața vegetală de pe Pământ. Multe plante terestre au evoluat dezvoltând adaptări care să le permită să rețină umiditatea, să transporte apa și alte resurse între părțile plantei, să crească pe verticală și să se reproducă.
- Multe plante cu flori depind de anumite specii de animale pentru polenizare sau împrăștierea semințelor. La rândul lor, aceste animale sunt hrănite cu polenul plantei, cu nectarul sau cu fructele lor. De exemplu, în Madagascar, Darwin a observat o varietate de orhidee cu părți ale florilor lungi, tubulare. El a prezis că o molie nocturnă cu o limbă de 30 - 35 cm lungime trebuie să fie polenizatorul. Acea molie, a fost descoperită la 40 de ani după predicția lui Darwin.
- Cele mai mari familii de plante vasculare sunt Orchidaceae (cca 736 genuri, circa 28.000 specii) și Asteraceae (cca 1.623 genuri, circa 24.700 specii)
Pentru mulți oameni, bogăția mare de specii de plante este asociată cu zonele rurale, unde se pot vedea peste tot arbori, plante spontane sau legume. Este important să ne amintim că fitodiversitatea există și în orașe și alte zone urbane. Orașele sunt într-adevăr habitate pentru oameni, dar găzduiesc și o mare diversitate de plante. Fitodiversitatea urbană se referă la varietatea de plante (inclusiv variațiile lor genetice) și la multiplicitatea habitatelor din și în jurul așezărilor umane dense.
Orașele au fost de obicei întemeiate în zone bogate în specii, unde mediul era favorabil vieții. Dar trebuie sa știm că urbanizarea distruge habitatele naturale, înlocuiește ecosistemele native și duce la dispariția speciilor spontane. De asemenea, se susține că urbanizarea duce uneori la înlocuirea speciilor native cu specii neindigene.
Orașele cuprind un amestec de rămășițe ale habitatelor preexistente cu noi habitate urbane.
Fragmentele rămase de peisaje naturale și alte zone de vegetație, constituie infrastructura verde care susține diversitatea biologică a orașelor. Câteva elemente, cum ar fi zonele gazonate, gardurile vii, parcurile și zonele verzi din fața clădirilor, întrețin fitodiversitatea în orașe.
De asemenea, studiind flora orașelor, cercetătorii au observat că în general, numărul de specii pe kilometru pătrat a scăzut semnificativ, azi regăsindu-se doar 25% din speciile de plante native prezente în mod obișnuit.
Lipsa vegetației ne expune la poluanți, valuri de căldură, boli transmise de vectori și alte efecte negative ale schimbărilor climatice. Ecosistemele bogate și sănătoase ne oferă multe beneficii și sunt vitale pentru supraviețuirea noastră.
Conservarea fragmentelor de habitate naturale, a pădurilor urbane și a biodiversității în zonele urbane este vitală pentru susținerea vieții și joacă un rol major în lupta împotriva schimbărilor climatice.
În orașe, temperaturile ambientale sunt mai ridicate decât cele din zonele rurale înconjurătoare, manifestând fenomenul de insulă de căldură urbană. Vegetația urbană are sezoane de creștere mai lungi iar plantele intră în vegetație mai devreme decât cele din zonele rurale din jur.
Este bine cunoscut faptul că plantele din mediile urbane, în special arborii, oferă mai multe servicii ecosistemice. Beneficiile plantelor includ:
- reglarea climatică,
- absorbția/reducerea dioxidului de carbon și a altor gaze cu efect de seră și poluanți,
- umbrirea, care reduce efectele insulei de căldură urbană și este un factor general de răcire,
- interceptarea precipitațiilor și evitarea scurgerilor periculoase de apă,
- creșterea capacității de reținere a apei freatice.
Plantele din zonele dens urbanizate contribuie de asemenea, la protecția împotriva mai multor pericole, cum ar fi vânturile puternice, eroziunea solului și a versanților, inundațiile torenţiale, alunecările de teren și reduc zgomotul din trafic.
Ce beneficii ne aduc plantele din zonele urbane
- Arborii așezați corespunzător în jurul clădirilor pot reduce nevoile de aer condiționat cu 30% și pot economisi energia utilizată pentru încălzire cu 20-50%
- Arborii și vegetația reduc scurgerea apelor pluviale prin captarea și stocarea precipitațiilor în coronament și eliberarea apei în atmosferă prin evapotranspirație
- O treime din biomasa unui copac se află sub pământ, în rădăcini. Carbonul este stocat în sol: aproximativ 75 de miliarde de tone de carbon numai în solurile UE, sub formă de material vegetal și animal, sunt în diferite stadii de degradare. Solul are potențialul de a compensa 5-15% din emisiile globale
- Parcurile și pădurile urbane mențin și cresc biodiversitatea în orașe. Diversitatea speciilor de arbori și prezența lemnului mort sunt elemente cheie pentru o floră și o faună diversificată
- Un arbore matur cu frunze produce la fel de mult oxigen într-un sezon cât inhalează 10 oameni într-un an.
- Amplasarea strategică a copacilor în zonele urbane poate răci aerul cu 2–8°C, reducând efectul de insulă de căldură urbană
