autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog
Fiecare dintre noi am văzut cel puțin o dată gale dar nu am știut ce reprezintă, dacă ele sunt simple excrescențe ori sunt o boală a plantei. Aceste neobișnuite structuri care apar pe plante după ce acestea au fost invadate de unele organisme, ne-au uimit cu formele lor stranii de mingiuțe, coșulețe sau buzdugane.
Structura și modul de formare a galelor au fost subiecte ce i-au intrigat pe oameni de secole, studiile specialiștilor reducând misterul ce le învăluie, însă există multe lucruri pe care nu le știm despre ele.
CE SUNT GALELE
Gala (sau cecidia) este un exemplu de relație parazitară în care invadatorul beneficiază, în timp ce gazda pierde. Galele reprezintă proliferări de celule și țesuturi ale plantei gazdă, ca urmare a acțiunii agresive a parazitului.Cu toate acestea, de multe ori răul făcut nu este evident, iar planta continuă să prospere.
Fenomenul de formare a galelor este complex deoarece nu este vorba doar de o reacție de apărare a plantei atacate, căci gala reprezintă adăpost și hrană pentru organismul care a indus-o.
Frumoase sau ciudate, mari sau mici, galele sunt alcătuite în întregime din țesut vegetal, însă parazitul și substanțele chimice pe care le produce sunt cei care controlează formarea lor.
Unul dintre cele mai izbitoare lucruri legate de gale este varietatea lor uimitoare. Există nenumărați producători de gale și gazde, forme și dimensiuni ale acestor structuri.
Cum se întâmplă: producătorul de gale atacă și pătrunde în țesuturile plantei. Acest lucru determină gazda să își reorganizeze celulele și să dezvolte o creștere anormală. Chimia din spatele acestui lucru nu este pe deplin înțeleasă, deși se crede că se datorează interacțiunilor complexe dintre anumiți hormoni și alte substanțe chimice.
Peste 2.000 de tipuri de gândaci, molii, afide, muște și viespi, precum și acarieni, nematode (viermi paraziți), ciuperci și bacterii, pot provoca aceste creșteri anormale ale plantelor.
Producătorii de gale au preferințe pentru anumite specii de plante iar galele produse seamănă. În cazul în care aceeași specie de plantă este aleasă de mai mulți producători de gale, galele formate sunt diferite încât pot fi recunoscute după speciile de producători.
Galele pot fi găsite pe orice organ al plantei, fiind preferate însă organele în creștere - muguri, frunze, flori, crenguțe, sub scoarță și chiar pe rădăcini.
Moartea parazitului înaintea maturării galei, determină oprirea procesului de dezvoltare a galei și uscarea acesteia.
TIPURI DE GALE
Există două tipuri principale de gale: închise și deschise.
Insectele precum viespile, moliile și muștele, care au piese bucale de mestecat în stadiile lor adulte sau larvare, se găsesc de obicei în gale complet închise. Când sosește momentul apariției, adultul iese printr-o deschidere făcută de stadiul larvar.
Insectele cu aparat bucal pentru supt, ca de exemplu afidele, formează gale parțial deschise sau care se deschid pentru ele atunci când este timpul să iasă.
Unele gale sunt deschise, parazitul făcând ca frunza să se ruleze ca apoi să se reproducă la adăpostul acestui „cort”.
Galele deschise sunt de obicei realizate de nevertebratele cu piese bucale perforante, cum ar fi afidele și acarienii.
STRUCTURI DE POVESTE
În timp ce unele gale sunt destul mici și destul de greu de observat, altele sunt mult mai vizibile. Ați observat vreodată într-un arbore nisțe aglomerări de crengi ce par a fi niște cuiburi mari și dense de păsări? În unele cazuri, acestea pot fi cu adevărat cuiburi, dar uneori sunt de fapt gale numite mături de vrăjitoare. Acestea sunt opera unei ciuperci care stimulează copacul să producă acestă aglomerare, asemănătoare unui cuib. Ciuperca se poate hrăni apoi cu lăstari. Astfel de creșteri i-au intrigat pe oameni de secole și s-a crezut cândva că au apărut după ce o vrăjitoare a zburat peste arborele atacat!
MAEȘTRII GALELOR
Adevărații specialiști ai galelor includ viespile din familia Cynipidae. Fiecare specie de cinipid își creează propria sa structură unică și bizară: unele seamănă cu un burete, altele cu un buzdugan sau cu mici OZN-uri!
Procesul de formare a galei începe când femela viespe își depune ouăle. Ea face acest lucru folosind un dispozitiv special de depunere a ouălor numit ovipozitor. În funcție de specia de viespe și de stadiul ciclului său de viață, ouăle poate fi depuse în diferite părți ale plantei. Acestea includ mugurii de frunze, inflorescențele sau chiar rădăcinile. Fie ouăle, fie larvele emană apoi substanțe chimice speciale. Substanțele chimice au efecte ciudate asupra plantei, stimulând creșterea celulelor pentru a crea un microhabitat perfect pentru larvă. O cameră sau mai multe camere, se dezvoltă pentru ca larva sau larvele să crească. În mod remarcabil, larva poate stimula planta să direcționeze mai mulți nutrienți către celulele care înconjoară imediat camera. Larva are astfel provizii de hrană care să o ajute să atingă maturitatea. În cea mai mare parte a dezvoltării sale, intestinul mijlociu și posterior al larvei sunt sigilate astfel încât să nu-și murdărească camera. Se deschid doar înainte ca viespea adultă să apară.
O specie de viespi, numită Neuroterus quercusbaccarum, se dezvoltă în gale minuscule, asemănătoare unui disc. Adesea, toamna, puteți vedea o mulțime de gale disciforme pe partea inferioară a frunzelor de stejar. Galele cad pe pământ, unde larvele se dezvoltă peste iarnă sub acoperirea frunzelor căzute din stejar. În primăvară apare o generație numai feminină. Acestea se pot reproduce fără împerechere. Își depun ouăle în muguri de stejar, producând gale pe amenți și frunze. Generația sexuală a viespilor masculi și femele iese din gale în iunie, se împerechează și apoi își depun ouăle pe partea inferioară a frunzelor. Apar micile bile și astfel ciclul continuă.
Dezvoltarea și viețile organismelor producătoare de gale sunt extrem de interesante, dar povestea galelor nu se termină aici. Există adesea o întreagă comunitate sau miniecosistem care se dezvoltă în interiorul și în jurul galei. Multe gale vor găzdui oaspeți, pe care zoologii îi numesc “chiriași”. Viespile chiriașe sunt strâns înrudite cu adevăratele viespi producătoare de gale, dar spre deosebire de acestea, nu pot crea gale. Așa că fac un lucru neașteptat și ocupă o gală, fără chirie! Unele dintre aceste viespi locuiesc bine în gale, fiecare ocupant având grijă de treburile lui. Altele, trăiesc în aceeași cameră cu viespea care a produs gala, depășind și sufocându-și „proprietarul” reticent.
DAUNE SAU BENEFICII?
La prima vedere, am putea spune că aceste structuri aduc doar daune. Unele gale care determină deformarea frunzelor pot fi astfel dăunătoare arborilor și arbuștilor dacă apar în număr mare, dar majoritatea nu fac acest lucru în fiecare an. Majoritatea plantelor și a producătorilor de gale au evoluat împreună de mulți ani și par să fi dezvoltat un echilibru. O ușoară problemă de estetică după ce producătorii de gale le-au părăsit este contrabalansată de prezența lor interesantă.
Dar și mai bine, galele pot aduce beneficii! Acțiunile organismelor producătoare de gale determină planta gazdă să secrete o serie de substanțe fitochimice, pe care, în stare normală, planta nu le-ar genera. Acești metaboliți secundari ce trebuie să lupte cu invadatorii au atras atenția oamenilor, de secole. Astfel, unele gale sunt folosite în uzul casnic și în medicamente. Acidul tanic este utilizat la producerea de insecticide. Cernelurile de cea mai bună calitate au fost făcute din gale de la stejari.
