autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog

Grădinile botanice sunt instituții care dețin colecții documentate de plante vii, în scopul cercetării științifice, conservării, expunerii și educației. În 2018, au fost actualizate criteriile care definesc o grădină botanică pentru a pune un accent mai mare pe conservarea plantelor rare și amenințate, conformarea cu politicile internaționale, sustenabilitatea și inițiativele etice.
Primele grădini botanice „adevărate”, cu o bază științifică, au fost fondate în Italia și aveau ca scop studiul plantelor medicinale.
Înființată în 1543 de naturalistul, doctorul și botanistul Luca Ghini (1490-1556), Grădina Botanică din Pisa este prima grădină botanică universitară din lume. Colecțiile sale erau constituite la acea vreme din reprezentanți unor specii de plante cu întrebuințări medicinale. Peste numai 2 ani, este înființată și Grădina Botanică din Padova. Ele reprezintă nașterea științei, a schimburilor științifice și a conștientizării relației dintre natură și cultură. Cele două grădini au mare contribuție la dezvoltarea multor discipline științifice moderne, în special botanica, medicină, chimie, ecologie și farmacie.

Grădinile botanice au cunoscut apoi o schimbare în utilizare în secolele al XVI-lea și al XVII- lea, când s-au realizat numeroase expediții la tropice de unde au fost aduse plante specifice, încercându-se cultivarea de specii exotice.
În ultimii 50 de ani, grădinile botanice au devenit recunoscute ca fiind extrem de importante pentru conservare, datorită colecțiilor lor și a cunoștințelor științifice pe care le dețin în propagarea speciilor de plante. În prezent, există peste 3.000 de grădini botanice și arborete în 148 de țări din întreaga lume. Ele joacă un rol crucial pentru a ne ajuta să întelegem că trebuie să conservăm diversitatea plantelor în beneficiul tuturor.
Conservarea in situ și ex situ
În limba latină in situ înseamnă „la fața locului”, deci conservarea in situ este conservarea diversității speciilor în habitatele și ecosistemele lor naturale.
Prin comparație, conservarea ex situ se concentrează pe protejarea speciilor prin păstrarea lor în locuri precum băncile de semințe sau în colecțiile vii din grădinile botanice.

Conservarea fitodiversității nu este ușoară și necesită o serie de tehnici ce includ dezvoltarea, desemnarea și gestionarea ariilor protejate, combaterea plantelor invazive, restaurarea ecologică și colaborarea cu comunitățile pentru a promova utilizarea durabilă a plantelor și gestionarea terenurilor.
În prezent, în grădinile botanice ale planetei există aproape 4 milioane de plante din 80.000 de specii, adică aproximativ 30% din flora mondială. Ele conservă peste 41% din speciile cunoscute amenințate, 59% din genurile de plante, 75% din familiile de plante terestre și 93% din toate familiile de plante vasculare.
Grădinile botanice dețin peste 60.000 de experți botaniști, specialiști în educație și horticultori.
Aceste instituții găzduiesc bănci de semințe, herbare, sere, pepiniere și laboratoare de cercetare. Colecțiile de plante vii formează nucleul unei grădini și sunt resurse cruciale pentru taxonomie, sistematică și educație, dar astăzi, aceste colecții servesc multor scopuri științifice și de conservare suplimentare. Colecțiile de plante susțin conservarea ex situ a speciilor amenințate, oferă o sursă de material pentru restaurarea speciilor amenințate și a habitatelor degradate în sălbăticie și fac obiectul unor studii de cercetare care investighează genetica populațiilor, răspunsurile la schimbările climatice, susceptibilitatea la dăunători.

GRĂDINA BOTANICĂ “D. BRANDZA” A UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI
Grădina Botanică din Bucureşti a fost înfiinţată ca instituţie în anul 1860, pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie, de către doctorul Carol Davila. Decretul de înființare a fost semnat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 5 noiembrie.
Misiunea Grădinii Botanice “Dimitrie Brandza” este multiplă: didactică, ştiinţifică, de conservare a diversităţii plantelor, de educaţie ecologică, de turism şi recreere. Prin urmare, ea gestionează colecţii de plante (vii şi conservate), bine identificate, pe care le foloseşte în scopul instruirii studenţilor, cercetării stiinţifice, a conservării fitodiversităţii, educaţiei pentru mediu şi informării publicului. Astfel, la sfârşitul anului 2022 colecţiile de plante vii adăpostite de diferitele sectoare cuprindeau circa 3500 unităţi taxonomice, în timp ce Herbarul General adăposteşte peste 520.000 specimene. Pe lângă colecțiile de plante, instituția are în patrimoniu și colecții culturale, ce sunt adăpostite în Muzeul Grădinii Botanice.

TIPURI DE COLECȚII ÎN GRĂDINA BOTANICĂ “D. BRANDZA”

Colecții de plante vii

• Colecții culturale și ornamentale (colecții ce reflectă valori sociale șau istorice legate de moștenirea culturală): Sectorul Decorativ, Rosarium, Iridarium, Plante utile, Grădina bunicii, Grădina Istorică, Grădina Italiană

• Colecții geografice (colecții de plante dintr-o zonă geografică): Plante mediteraneene, Flora Dobrogei, Flora Asiei, Flora Americii de Nord

• Colecții ecologice (colecții ce cuprind plante ce trăiesc în comunități ecologice definite de o serie de condiții de mediu): Pădurea Tropicală, Palmariu, Bromelii, Cactuși, Suculente, Plante exotice acvatice, Plante submediteraneene și subtropicale, Ferigi exotice, Orhidee exotice

• Colecții taxonomice și evoluționare: Sectorul taxonomic, Colina Coniferelor
• Colecții de cercetare și conservare: Plante Rare, Plante spontane

 Colecții  nevii

• Colecții de material vegetal conservat în cadrul Herbarului BUC (specimene de herbar)
• Colecții culturale în cadrul Muzeului GBDB (mulaje, obiecte de origine vegetală, fucte și semințe, picturi și acuarele)