autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog
Orașele sunt spații construite pentru oameni, dar o mulțime de animale împărtășesc aceste spații cu noi. Unele mai mari și mai vizibile, precum veverițele, păsările și aricii, altele mai mici și uneori invizibile cu ochiul liber, așa cum sunt numeroasele nevertebrate ce trăiesc în sol. Toate aceste viețuitoare reprezintă fauna orașului. Fără ele orașul nu ar putea supraviețui, căci animalele sălbatice aduc numeroase servicii ecosistemului urban, asigurându-i sănătatea și menținerea.
Din păcate, orașele nu sunt spații prietenoase cu animalele sălbatice, iar procesul de urbanizare pune în pericol existența acestora în zonele citadine.
Îndepărtarea vegetației existente, construirea de clădiri, drumuri, scurgeri, garduri și alte infrastructuri urbane, înlocuirea suprafețelor permeabile cu suprafețe impermeabile, reprezintă o parte din procesele prezente în cadrul construirii și dezvoltării orașului, care afectează habitatele, sursele de hrană și locurile de cuibărit ale animalelor, scăzând șansele de supraviețuire ale unor specii.
Animalele cu șansele cele mai mici de succes în mediul urban sunt cele care au o dietă specializată și sunt astfel legate de un anumit tip de habitat.
Speciile de succes trebuie să aibă următoarele caracteristici: pot utiliza sursele de hrană pentru oameni, sunt adesea concurenți puternici și pot exclude speciile native, au o toleranță mai mare la perturbările umane aduse mediului, și își pot schimba comportamentul.
CE POATE AMENINȚA FAUNA URBANĂ
Modificarea, fragmentarea sau distrugerea habitatelor
Când se construiește un oraș și pe măsură ce se extinde, el deseori invadează zonele naturale, ceea ce duce la distrugerea sau modificarea habitatelor precum pădurile, pajiștile și zonele umede.
Multe habitate acvatice sunt afectate: pâraiele și râurile sunt modificate, deviate subteran sau marginea lor este pavată cu beton iar iazurile și mlaștinile sunt asanate. Toate aceste schimbări în regimul hidrologic au impact asupra unei game largi de organisme acvatice, inclusiv nevertebrate, pești și amfibieni.
În timpul procesului de urbanizare unele specii de animale părăsesc habitatul nou urbanizat. De exemplu, păsările vor zbura în alte zone pentru a căuta hrană. Însă, speciile care nu se pot mișca la fel de repede pe măsură ce urbanizarea se extinde, dispar.
Urbanizarea poate duce, de asemenea, la fragmentarea habitatelor rămase, animalelor fiindu-le mult mai greu să se deplaseze liber și să acceseze resursele de care au nevoie.
Astfel, căile de transport din zonele urbane reprezintă o barieră substanțială în calea mișcării pentru multe animale terestre, inclusiv artropode, amfibieni, reptile și mamifere, izolând efectiv populațiile care rămân în fragmente de habitate rămase în orașe.
Mișcările zilnice, migrațiile sezoniere și dispersarea pe distanțe mai lungi sunt reduse sau împiedicate atunci când animalele trebuie să traverseze drumurile pentru a ajunge la destinație. Cercetătorii au demonstrat că broaștele și tritonii care încearcă să traverseze drumurile sunt susceptibile de a suferi rate de mortalitate foarte mari. Probabilitatea ca un amfibian să traverseze în siguranță mai multe drumuri atunci când se deplasează printr-un peisaj urban cu drumuri dense este aproape de zero.
Drumurile acționează ca bariere și în calea mișcării în siguranță a multor insecte, inclusiv gândaci, bondari, greieri, libelule și fluturi. Fluturii sunt frecvent uciși de vehiculele care circulă pe drumuri, numărul de indivizi uciși crescând odată cu intensitatea traficului și cu lățimea drumului.
Un experiment din Boston, Massachusetts a arătat că bondarii (Bombus impatiens și B. affinis) deși ar putea traversa drumurile sau căile ferate pentru a ajunge la un habitat adecvat unde să se hrănească, rareori fac acest lucru. Astfel, căile de transport construite de om și care acționează ca niște bariere pot restricționa mișcarea bondarilor.
Schimbările climatice
Construcția sau dezvoltarea orașului poate induce schimbări climatice pronunțate la nivel local. Astfel, urbanizarea poate determina efectul de insulă de căldură urbană, modifică precipitațiile și umiditatea și crește șansele apariției fenomenelor meteo extreme (furtuni, grindină).
Toate aceste schimbări pot influența ciclul de viață al animalelor din zonele urbane, un exemplu fiind modificarea perioadei de reproducere, aceasta devenind mai timpurie.
Schimbările climatice urbane pot atrage imigranți în orașe, ce pot fi specii native mai bine adaptate sau specii străine invazive ce intră în concurență cu speciile native, ducând uneori la eliminarea acestora din spațiul urban.
Poluarea aerului, apei și solului
Poluarea aerului de la emisiile industriale, de la gazul de eșapament al mașinilor și de la incendiile cu combustibil solid, reprezintă cea mai evidentă formă de poluare în orașe. La acestea se adaugă poluarea solului și a apei cu substanțe toxice, cum ar fi metalele grele și compușii organici, care cresc morbiditatea și mortalitatea organismelor.
În funcție de tipul și concentrația de poluanți (de exemplu, particule de motorină, monoxid de carbon, ozon, benzen, metale grele, fosfor, azot, reziduuri de pesticide și erbicide, deșeuri municipale și/sau deșeuri umane), poluarea urbană poate afecta negativ atât sănătatea oamenilor cât și a animalelor.
Disponibilitatea crescută a azotului în mediile urbane are un impact dramatic asupra populațiilor de pești. Acest azot provine din precipitații, scurgeri de ape uzate (atât tratate, cât și netratate) și depuneri de azot din atmosfera urbană poluată, toate acestea ducând la niveluri ridicate de azot în habitatele acvatice. Nitratul este toxic pentru numeroase animale de apă dulce, inclusiv nevertebrate, pești și amfibieni.
Unele erbicide utilizate în mod obișnuit atât în zonele urbane, cât și în zonele rurale, poate ucide amfibieni în stadiul larvar și adult.
Regimuri de zgomot și lumină modificate
O mare parte a zgomotului urban provine din traficul vehiculelor pe drumuri, dar există și alte surse, cum ar fi industria, construcțiile, avioanele și trenurile care trec. Mașinile de tuns iarba, suflantele folosite pentru a aduna frunzele, muzica amplificată sunt și ele surse de poluare fonică în orașe.
Comunicarea este baza tuturor relațiilor sociale dintre animale. Insectele, peștii, broaștele, păsările și mamiferele folosesc sunetele pentru o gamă largă de scopuri sociale, inclusiv pentru hrănire, atragerea perechii, apărarea teritoriilor, menținerea contactului cu un grup și avertizarea asupra pericolului. Zgomotul urban poate împiedica comunicarea acustică prin reducerea distanței la care poate fi detectat un semnal. Acest lucru este cunoscut sub numele de interferență acustică sau mascare.
Pe lângă aceasta, zgomotul vehiculelor poate să sperie animalele, declanșând un răspuns fiziologic de stres și modificând comportamentul animalului.
Zgomotul de la construcția drumurilor sau traficul rutier poate provoca chiar pierderea temporară sau permanentă a auzului la unele animale, inclusiv pești, reptile și mamifere.
Poluarea luminoasă apare atunci când luminile artificiale modifică ciclul natural al luminii și al întunericului în ecosisteme. Iluminatul artificial de noapte din orașe poate schimba comportamentul animalelor. Iluminarea crescută poate extinde activitățile diurne, cum ar fi hrana și cântatul, până în noapte. Astfel, lungirea perioadei în care acestea ar putea să se hrănească poate îmbunătăți ratele de supraviețuire ale animalelor care pot profita de această nișă de lumină de noapte, cum ar fi anumite reptile, deși hrănirea la lumină îi poate expune la prădători.
În schimb, animalele care preferă condiții întunecate pentru hrănire sau vânătoare sunt dezavantajate în mediile urbane bine luminate. Unii lilieci care zboară rapid sunt atrași de lumini și de densitatea mare de pradă de insecte care se adună acolo, în timp ce speciile care zboară lent pot prezenta tendința opusă.
Iluminarea artificială poate dezorienta animalele care necesită condiții întunecate pentru a naviga, cum ar fi păsările și insectele migratoare. Păsările sunt deosebit de dezorientate de iluminarea artificială în nopțile înnorate, când indicii vizuale, cum ar fi luna sau stelele, nu sunt disponibile, și de luminile albe și roșii care interferează cu busola lor magnetică. Se estimează că milioane de păsări migratoare sunt afectate de iluminarea artificială nocturnă în fiecare an, iar multe dintre acestea nu supraviețuiesc. Ele se pot ciocni cu sursele de lumină sau rămân prinse în zona iluminată și continuă să zboare în jur până la punctul de epuizare.
Insectele atrase de luminile artificiale pot muri în număr mare, afectând existența populațiilor și chiar a speciilor întregi. Poluarea luminoasă polarizată este un tip particular de poluare luminoasă în care lumina se reflectă. Suprafețele întunecate, strălucitoare, create de om (cum ar fi drumurile, clădirile și foliile de plastic) sunt polarizate într-un mod similar cu lumina reflectată de corpurile de apă întunecate. Multe animale de apă percep lumina polarizată și o folosesc pentru a se orienta spre habitate acvatice adecvate și pot fi atrase în mod fals de suprafețele artificiale polarizante, care acționează ca o capcană ecologică puternică.
