autor Petronela Coman-Comănescu, doctor biolog
Când te gândești la București, te gândești la zone aglomerate, labirinturi de blocuri și străzi. Nu te-ai gândi că în afară de oameni ar fi loc și pentru biodiversitate. În realitate, orașul găzduiește numeroase specii de animale și plante, vibrând de viață la tot pasul.
Dar biodiversitatea orașului este afectată de poluarea aerului și a solului, de poluarea fonică și de cea luminoasă, de schimbările climatice. Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe din România, din cauza emisiilor de gaze provenite de la mașini, centrale electrice și instalații industriale. Apa din râul Dâmboviţa este contaminată cu fosfaţi, nitraţi şi amoniu, detergenţi şi uree. Nivelul de fosfat este de 30-40 ori mai mare decât normele standard de calitate.
Vegetația nativă aproape a dispărut din oraș, fiind înlocuită cu ecosisteme artificiale, în care predomină plantele ruderale (care colonizează terenurile perturbate), cultivate în scop ornamental și plantele invazive. Dezvoltarea orașului a dus la defrișarea masivă a pădurilor din jur, resturi ale Codrilor Vlăsiei, iar unele lacuri și zone umede au fost drenate. Toate acestea au determinat schimbări semnificative în diversitatea peisajului și au produs modificări în climatul local.
Până în prezent, peste 700 de specii de plante cu flori au fost înregistrate în oraș și împrejurimi. Pădurile adiacente sunt compuse din specii de stejar (Quercus cerris, Q. frainetto, Q. robur), jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus minor) și arțar tătărăsc (Acer tataricum). Vegetația naturală de arbori și arbuști a orașului aproape a dispărut, fiind înlocuită cu specii neindigene din China, Japonia, America și alte țări. Astfel, în oraș sunt plantați atât arbori din flora spontană (jugastru, tei, carpen, ulm) cât și specii străine (oțetar, castan, platan, specii americane de frasin, stejar roșu). Unele dintre aceste specii sunt deja declarate invazive, așa cum este cazul falsului oțetar (Ailanthus altissima) și al arțarului american (Acer negundo).
Dintre arbuștii nativi se regăsesc cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), păducelul (Crataegus monogyna), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). În spațiile verzi sunt plantate diverse specii de arbuști cu rol decorativ: dracilă (Berberis sp.), ploaie de aur (Forsythia sp.), azalee de grădină (Rhododendron sp.), cununiță (Spiraea sp.), mahonie (Mahonia aquifolium).
Plantele erbacee care predomină în spațiile verzi din București sunt reprezentate de graminee (Agrostis stolonifera, Bromus arvensis, Cynodon dactylon, Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Lolium perenne, Setaria viridis). La acestea se adaugă specii de trifoi și alte rude ale acestuia (Lotus corniculatus, Medicago sativa, Medicago lupulina). În zonele din jurul clădirilor, pe marginea străzilor și chiar în parcuri apar foarte multe specii ruderale, cum ar fi brusturele (Arctium lappa), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), rostopasca (Chelidonium majus), troscotul (Polygonum aviculare), scaietele (Cirsium vulgare), zârna (Solanum nigrum).
Majoritatea lacurilor din oraș au maluri de beton, iar papura (Typha spp.) și stuful (Phragmites sp.) colonizează cu greu aceste locuri. Dar ele se dezvoltă cu succes pe marginea ochiurilor de apă din zona Văcărești și a altor habitate seminaturale din jurul orașului. Tot în zonele umede găsim și alte plante ce iubesc apa, unele instalându-se pe marginea apelor (Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Persicaria hydropiper, Lysimachia vulgaris, Butomus umbellatus), altele trăind în corpul apei sau pe suprafața ei (Potamogeton sp., Nymphaea alba, Nuphar lutea, Hydrocharis morsus-ranae).
Din păcate, în ultimii ani fitodiversitatea orașului a scăzut vizibil odată cu instalarea a numeroase specii de plante invazive: pelinița (Artemisia annua), știrul (Amaranthus retroflexus), sorgul (Sorghum halepense), troscotul japonez (Reynoutria japonica), sânzienele de grădină (Solidago canadensis), bătrânișul (Erigeron annuus) și bunghișorul (Erigeron canadensis). Dar cea mai periculoasă pentru biodiversitate și sănătatea noastră este ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) ce poate fi întâlnită oriunde în oraș, pe marginea drumurilor, pe terenuri abandonate, pe marginea căilor ferate și poate chiar în parcuri și grădini.
Fauna Bucureștiului este compusă din specii de animale vertebrate și nevertebrate. Oamenii sunt capabili să vadă și, în general, să aprecieze amfibienii, reptilele, mamiferele, păsările și unele dintre nevertebratele mai mari, cum ar fi fluturii și libelule, deoarece sunt atractive și ușor de văzut.
Majoritatea nici nu sunt conștienți de existența în jurul și sub picioarele lor a unor ființe aproape invizibile ca acarienii paraziți, sau a celor care trăiesc în sol, pe scoarța copacilor sau în stratul de frunze.
În ciuda dimensiunilor lor mici, organismele din sol joacă un rol ecologic important în multe procese, inclusiv în descompunere, mineralizarea nutrienților, controlul speciilor dăunătoare și în formarea solului. Din acest motiv, în acest articol vom pune accentul pe aceste organisme.
Dintre vertebrate, Bucureștiul găzduiește mamifere, păsări, reptile, amfibieni și pești.
Majoritatea speciilor de mamifere urbane sunt comune, de talie mică până la mijlocie. În parcurile din oraș putem observa veverițe (Sciurus vulgaris), arici, șoareci, cârtițe, pe când spre margine avem ocazia uneori să ne întâlnim și cu iepuri, nevăstuici și vulpi. Liliecii sunt prezenți și ei în București datorită diversității mari de habitate și adăposturilor disponibile în oraș.
Bucureștiul are peste 200 de specii de păsări cuibăritoare dar și de pasaj, așa că atunci când te plimbi pe străzi sau în parc poți descoperi multe dintre acestea. Foarte multe sunt sedentare, adică sunt rezidente la noi pe tot parcursul anului. Din această categorie se pot observa ușor vrăbiile de casă (Passer domesticus), pițigoiul mare (Parus major), mierla (Turdus merula), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), coțofana (Pica pica), gaița (Garrulus glandarius), porumbelul de casă (Columba livia domestica).
Dintre păsările acvatice, în București pot fi văzute lebede (Cygnus olor), rațe mari (Anas platyrhynchos), rațe cu cap castaniu (Aythya ferina), rațe roșii (Aythya nyroca), corcodei mari și mici (Tachybaptus ruficollis, Podiceps cristatus), cormorani mari și mici (Microcarbo pygmeus, Phalacrocorax carbo), pescăruși (Larus michahellis), lișițe (Fulica atra), găinușe de baltă (Gallinula chloropus), stârci pitici (Ixobrychus minutus).
Dintre răpitoare, în București pot fi observate câteva specii: vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), uliul păsărar (Accipiter nisus) și chiar uliul porumbar (Accipiter gentilis). Printre speciile de noapte se numără clasicele cucuvele (Athene noctua) şi ciufii de pădure (Asio otus).
Reptilele și amfibienii, deși sunt mai puțin răspândite decât păsările și mamiferele, sunt prezente în ele în București. Șerpi, șopârle, broaște și broaște râioase pot locui în parcuri, spații verzi și zone umede din oraș. Șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șopârla de câmp (Lacerta agilis), șarpele de casă (Natrix natrix) sunt câteva reptile pe care le poți găsi în apropierea casei. Șarpele de apă (Natrix tessellata) trăiește în lacurile din oraș, dar poate fi văzut chiar și în apa Dâmboviței.
Dintre amfibieni, a fost semnalată prezența brotăcelului răsăritean (Hyla orientalis), buhaiului cu burtă roșie (Bombina bombina) și a țestoasei de apă (Emys orbicularis).
Bucureștiul are o ihtiofaună relativ bogată. Au fost inventariate 18 specii dintre care 6 specii sunt native: crapul (Cyprinus carpio), babușca (Rutilus carpathorossicus), roșioara (Scardinius erythrophthalmus), obletele (Alburnus alburnus), știucă (Esox lucius) și bibanul european (Perca fluviatilis).
Restul speciilor sunt străine, unele fiind naturalizate și produc urmași, ca de exemplu, carasul (Carassius gibelio), murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva), novacul (Aristichthys nobilis), gambuzia (Gambusia holbrooki).
Dintre nevertebrate, sunt prezente în fauna Bucureștiului acarienii, coleopterele, colembolele, lepidopterele, miriapodele, odonatele și ortopterele.
Acarienii, deși mici, de ordinul sutelor de microni, reprezintă unul dintre cele mai importante grupuri de nevertebrate din sol, având o poziție crucială în rețeaua trofică a solului, fiind principalul regulator al altor nevertebrate. Majoritatea speciilor sunt prădători liberi, în timp ce altele sunt paraziți sau simbioți ai mamiferelor, păsărilor, reptilelor și artropodelor. În București au fost înregistrate 33 de specii (ex: Asca bicornis, Rhodacarellus perspicuous, R. silesiacus)
Coleopterele (Gândacii) cuprind un sfert din toate speciile de animale cunoscute la nivel mondial. Un total de 365 de specii au fost înregistrate în București. Crisomelidele sunt specii fitofage (se hrănesc cu plante), care sunt specifice anumitor specii, genuri sau familii de plante. Multe sunt dăunători serioși pe unele culturi de legume, de exemplu gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata).
Dintre Carabidae (gândacii de pământ), 17 specii sunt înregistrate în București. O caracteristică interesantă a unor gândaci de pământ este mecanismul lor de apărare prin care secretă un lichid caustic, uneori cu compuși volatili, care le poate răni prădătorii, cum ar fi (scorpii și alte mamifere mici) și le poate oferi oamenilor o experiență destul de neplăcută. Majoritatea speciilor sunt prădători care trăiesc în general doar un an. Multe dintre specii sunt benefice pentru oameni, de exemplu speciile din genul Calosoma, care sunt consumatori notorii de omizi, larve și pupe ale diferitelor insecte; Carabus spp., care consumă dăunători precum L. decemlineata și afide. Pe de altă parte, unele dintre speciile de Carabidae pot deveni dăunători ai culturilor, de exemplu Zabrus tenebrioides și Harpalus spp., care pot fi un dăunători în livezile pomicole.
Colembolele sunt insecte mici, fără aripi, cu un apendice abdominal pe care îl folosesc pentru sărituri. Sunt organisme care locuiesc în sol și care apar într-o mare varietate de habitate, de la malul mării până la zonele alpine și tundra arctică. Colembolele sunt importante din punct de vedere ecologic datorită influenței lor în îmbunătățirea structurii solului și accelerarea descompunerii materialelor animale și vegetale. Majoritatea speciilor se hrănesc cu detritus de frunze și hife fungice, dar unele sunt carnivore și consumă nematode și alte colembole. La rândul lor, sunt surse importante de hrană pentru gândaci, furnici, păianjeni și acarieni. 41 de specii au fost înregistrate în București.
Lepidopterele (fluturi și molii) sunt probabil cel mai cunoscut grup de insecte din lume, în principal pentru că fluturii și unele dintre moliile mai mari sunt atractive pentru oameni. Aceste insecte au un rol ecologic important în ecosistemele naturale ca polenizatori, în timp ce larvele și pupele lor sunt surse de hrană pentru păsări și unele specii de insecte.
În prezent există doar 157 de specii de fluturi și molii în București. Diversitatea actuală a lepidopterelor din acest oraș este de aproximativ 35% din cea de acum 100 de ani.
Speciile migratoare care apar în București pot fi împărțite în cinci categorii:
1. Specii tropicale și mediteraneene, care sunt foarte rar întâlnite: Daphnis nerii (Sfinxul leandrului) și Hippotion celerio (Molia șoim).
2. Specii sudice care ajung anual ca indivizi solitari sau în grupuri, care pot produce una sau două generații în București și în sudul României: Acherontia atropos (Cap de mort), Hyles livornica (Molia Șoim cu dungi) și Colias croceus (Fluturele galben înnorat).
3. Specii autohtone care migrează singure sau în grupuri în direcții diferite, precum Pieris rapae (Fluturele de varză albă) și Agrotis ipsilon (Buha ipsilon).
4. Specii autohtone ale căror populații sunt sporite de migranți, de exemplu Vanessa atalanta (Amiralul Roșu), V. cardui (Doamna Pictată), Dysgonia algira (Fluturele pasager) și molia Prodotis stolida.
5. Specii care călătoresc pe toată durata etapei de imago; pot ajunge la o distanță considerabilă de locul unde au apărut, căutând hrană, plante gazdă și femele pentru împerechere; aceste specii sunt: Iphiclides podalirius (Coada rândunicii), Inachis io (Ochide de păun) și Amphipyra pyramidea.
Miriapodele sunt nevertebrate care sunt cunoscute pentru că au mai mult de nouă perechi de picioare articulate și un corp multisegmentat. Cele două „grupuri” mai cunoscute de miriapode sunt centipedele și milipedele. Primul are o pereche de picioare pe fiecare segment al corpului și sunt prădători care își folosesc „ghearele otrăvite” pentru a captura prada și pentru apărare. Milipedele sunt detritivore care au două perechi de picioare pe segment de corp și emit substanțe „toxice” în scop defensiv.
În general, centipedele și milipiedele apar în habitate umede, cum ar fi așternutul de frunze, solul, scoarța, mușchiul și lemnul mort. Miriapodele contribuie la rețeaua trofică ca prădători și ierbivore; în unele situații, milipedele pot provoca daune la plantele din grădini și sere. Majoritatea oamenilor nu sunt în general conștienți de miriapode, cu excepția cazului în care miriapodele formează roiuri majore sau când primesc o mușcătură dureroasă, dar rareori periculoasă de la speciile mai mari de centipede. Cu toate acestea, unii oameni sunt intrigați de aspectul și comportamentul ciudat al miriapodelor și le păstrează ca animale de companie fascinante.
Habitatele potrivite pentru miriapode sunt de obicei mici, izolate și împrăștiate în peisajul urban. Acest lucru duce la supraviețuirea grupurilor în populații mici, la densități mici până la foarte scăzute, în special în parcuri și grădini. În general, populația urbană cuprinde specii care sunt frecvente în mediul rural din jur, dar milipedul Bulgardicus bucarestensis este o specie cunoscută doar dintr-o singură locație din interiorul orașului. Este o specie pe cale de dispariție, cu o probabilitate foarte mare (dacă nu se găsește un alt sit în afara orașului) de a dispărea din cauza presiunii mari pentru dezvoltarea complexului sportiv Lia Manoliu, unde a fost găsită.
Efectul de insulă de căldură urbană crește temperatura și amplifică perioadele de secetă deja lungi, care sunt comune în oraș. Nu este de mirare că densitatea populației de centipede scade dramatic în timpul lunilor de vară, chiar și pentru speciile termofile precum Clinopodes flavidus, Henia illyrica și Lithobius melanops.
Odonatele (Libelulele) sunt una dintre cele mai vechi grupuri de nevertebrate, cu o înregistrare fosilă de 320 de milioane de ani. Numărul acestor specii se apropie de 6000 în lume. Atât larvele acvatice, cât și adulții terestre/aerieni sunt prădători. Unele specii sunt asociate cu apa nemișcată (lacuri), în timp ce altele preferă habitatele cu apă în mișcare, cum ar fi râurile. Mărimea „zonei de patrulare” variază în funcție de specie.
În România au fost înregistrate șaptezeci și șapte de specii de libelule. În ciuda frumuseții acestor insecte zburătoare foarte colorate și agile, se cunosc foarte puține despre bogăția și distribuția lor de specii în București. Deocamdată s-au înregistrat aici un total de 19 specii, ceea ce reprezintă aproximativ 25% din odonatele găsite în România.
Aproape toate odonatele depind de prezența corpurilor de apă curgătoare sau nemișcate pentru reproducere; prin urmare, existența și bunăstarea lor este influențată de gestionarea acestor habitate. De exemplu, nu au fost găsite înregistrări de libelule în Parcul Cişmigiu, care conţine un lac artificial, asemănător dar mai mic decât cel din Parcul Carol I. Aceasta ar putea fi pură coincidență; dar pe de altă parte, lacul Cişmigiu este complet drenat iarna şi transformat în patinoar.
Ortopterele sunt „cântători” celebri, greieri, lăcuste și cosași, ce pot fi auziți clar în mijlocul spațiilor deschise și grădinilor vara, deși în unele cazuri sunt aproape înecate de trafic și alte zgomote.
Numărul speciilor înregistrate pentru România, este de peste 1180. Deși observațiile individuale și strigătele de împerechere pot fi auzite în multe locuri, doar 21 de specii de ortoptere au fost identificate sigur în București, ceea ce reprezintă aproximativ 11% din totalul ortopterelor care apar în România. Majoritatea speciilor care apar în București sunt specii larg răspândite.
Tripșii cuprind peste 5500 de specii în întreaga lume, deși se știe puțin despre ele din cauza dimensiunilor lor mici, în special în zonele temperate, unde nu depășesc 2 mm. În prezent, în România sunt cunoscute 226 de specii. Sunt specii fitofage, rareori zoofage și sunt prădați de alte nevertebrate și unele vertebrate. Unele specii sunt dăunătoare ale plantelor cultivate în natură și în sere, unde specii precum Frankliniella occidentalis (Tripșii de flori de Vest) și Thrips tabaci (Tripșii de ceapă sau cartofi) transmit viruși la plante. Speciile de tripși reacţionează rapid la poluanţi şi sunt deci utile ca specii indicator de calitate a mediului.
